Ce vrea să schimbe ministerul în Școala Altfel și Săptămâna Verde? Ministerul Educației dorește ca Școala Altfel și Săptămâna Verde să nu mai fie doar excursii și activități repetate, ci să devină ocazii pentru elevi să dezvolte competențe utile în viața reală. Propunerea include activități legate de economie, informații, știință și soluționarea problemelor din comunitate, cu accent pe aplicarea cunoștințelor în practică.
De la grădiniță până în clasa a XII-a, 16 săptămâni „altfel” și 16 „verzi”
Atât Școala Altfel, cât și Săptămâna Verde sunt două programe care se derulează de la grădiniță până în clasa a XII-a. Asta înseamnă 16 „săptămâni altfel” și alte 16 „săptămâni verzi”. Activitățile trebuie să fie gratuite, ceea ce restrânge mult posibilitățile. Copiii mei au fost la unitatea de pompieri din zonă de atât de multe ori, încât îmi și imaginez că, de fiecare dată când îi vedeau, domnii de acolo se mirau ce mari au crescut de la un an la altul. Muzeul Satului, Institutul de Meteorologie, Banca Națională sunt și ele locuri pe care le-au exploatat la maximum încă de când erau la grădiniță și până au terminat gimnaziul.
Până la urmă, ce alte variante mai au învățătorii și diriginții ca să se încadreze în conceptul de „altfel” și „verde” și să fie și gratuit? Orice ieșire în oraș costă bani. Când sunt foarte mici, e nevoie în primul rând de autocar și țin minte șocul pe care l-am avut când ni s-au cerut 80 de lei de copil pentru un drum din Drumul Taberei până la Institutul de Meteorologie. Am crezut că îi duce cu vreo mașină zburătoare, dar m-am înșelat.
La începutul acestor programe, când nu era stipulat clar că nu se pot cere bani de la părinți, o astfel de săptămână ne costa minimum 200 de lei de copil. Ba un atelier de colorat borcane, ba un domn apicultor care venea și le arăta cum zboară albinele, ba atelier de reciclat nu-știu-ce. Suta și atelierul. Dacă ieșeau din școală, aveam fără excepție mesajul: „Să aibă și un bănuț la ei, că poate ne oprim la McDonald’s după”. Un bănuț, plus alt bănuț, plus alt bănuț făceau la final minimum 200 de bănuți. Activitățile se tot repetau sau erau versiuni diferite ale celor din alți ani. Școala Altfel, dar cam la fel.
Excursii repetate, costuri mari, dar lipsa de relevanță
Din aceste motive, mulți copii nu participau. Și acum, în excursia de două zile pe Valea Prahovei, au mers mai puțin de jumătate dintre copiii din clasă. A costat câteva sute de lei și, cu banii de buzunar și câteva lucruri cumpărate pentru drum, am ajuns la aproape o mie. O sumă prea mare pentru a vedea a treia oară aceleași obiective și a dormi o noapte la o pensiune de o calitate îndoielnică. Dar am zis că plătim experiența de a fi cu colegii, de a învăța să se descurca singur, cu toate că am fi putut merge, probabil, toată familia un weekend la munte cu acei bani.
În perioada liceului, aceste săptămâni speciale sunt văzute efectiv ca niște vacanțe. Rar se întâmplă ca diriginții să găsească niște variante interesante pentru adolescenți, altele decât o excursie la Brașov cu trenul, mersul la film, la bowling sau mai știu eu ce activități pe care ei oricum le fac în timpul liber. Mai rău a fost într-unul dintre anii de liceu, când diriginta ne-a dat de înțeles că cine nu participă va primi absență. Pentru că la film copilul meu a mai fost, am riscat. Am întrebat ce se întâmplă totuși cu cei care nu au bani pentru această activitate și așa am scăpat de absență.
Pe măsură ce au trecut anii, diriginta nici măcar nu s-a mai străduit să propună ceva. Acum, în clasa a XII-a, le-a trimis primul mesaj marți, la ora 22.00, să îi întrebe dacă merg a doua zi la școală. Copiii au zis că nu, iar ea le-a urat să vină cu forțe proaspete după vacanță. Dacă nu aș fi văzut cu ochii mei, aș fi zis că este o invenție. Dar, din păcate, nu este.
Ministerul Educației propune schimbări: „Competențe pentru viața reală”
Anul acesta, pare că Ministerul Educației vrea să facă niște schimbări, astfel încât cele două săptămâni să nu mai fie doar un pretext de vacanță pe banii părinților, atât pentru elevi, cât și pentru profesori. Nu mai vor ca elevii să petreacă aceste săptămâni bifând vizite la muzee, excursii și ateliere fără prea mare legătură cu ceea ce învață la școală, ci să participe la activități care îi ajută să folosească în viața de zi cu zi cunoștințele acumulate la ore. Tema propusă de minister este „Competențe pentru viața reală”, sub deviza „Citim, înțelegem, investigăm și rezolvăm”.
Ministerul propune cinci direcții de activitate, din care fiecare școală poate alege în funcție de vârsta copiilor și de nevoile lor: înțelegerea informațiilor și luarea deciziilor, folosirea matematicii în situații cotidiene, explorarea științei, rezolvarea problemelor, inclusiv în mediul digital, și identificarea unor soluții pentru probleme reale ale comunității.
Școala Altfel: activități care îi ajută în viața de zi cu zi
De exemplu, în loc să meargă într-o excursie pentru a treia oară în același loc, copiii ar putea fi implicați în organizarea ei. Să calculeze cât costă transportul, cazarea și mesele, să compare ofertele și să înțeleagă ce înseamnă un buget. În alte activități, elevii ar putea învăța să citească și să înțeleagă o factură, să compare prețuri sau să calculeze costul real al unor oferte comerciale. Lucruri de care vor avea nevoie indiferent ce profesie își aleg.
O altă propunere este ca elevii să învețe să verifice informațiile pe care le întâlnesc pe internet, să compare o știre din cel puțin două surse, să facă diferența dintre fapte și opinii și să verifice dacă răspunsurile oferite de inteligența artificială sunt corecte. Pentru adolescenți, care folosesc zilnic rețelele sociale și tot mai des instrumente de inteligență artificială, astfel de exerciții ar putea fi mai utile decât încă o ieșire la film. Mai ales dacă activitățile nu se transformă într-o prezentare teoretică despre pericolele internetului, ci elevii sunt puși efectiv să caute, să compare și să descopere singuri unde apar erorile și manipulările.
Săptămâna Verde: activități despre mediu, risipă și problemele comunității
Pentru Săptămâna Verde, ministerul recomandă activități prin care elevii să investigheze probleme de mediu din propria comunitate. Ar putea măsura nivelul zgomotului din apropierea școlii, analiza calitatea aerului sau a apei, urmări câtă mâncare se aruncă la cantină și propune soluții pentru reducerea risipei. În felul acesta, protecția mediului nu ar mai însemna doar să planteze un copac, să strângă câteva gunoaie sau să coloreze un afiș despre reciclare, activități care, oricât de bine intenționate ar fi, își pierd din impact atunci când sunt repetate an de an.
Un lucru important din recomandările ministerului este că activitățile nu ar trebui să se transforme nici în ore obișnuite de curs, nici în pregătire suplimentară pentru teste. Deși propunerile pornesc inclusiv de la concluziile evaluărilor internaționale, printre care PISA, scopul declarat este ca elevii să învețe să aplice ceea ce știu în situații noi, nu să rezolve încă o serie de exerciții asemănătoare celor de la evaluări. Sunt descurajate testările repetitive și vizitele în care copiii sunt doar spectatori, fără să aibă ceva concret de făcut sau de învățat.
Ministerul le recomandă școlilor să îi consulte pe elevi atunci când aleg activitățile, să încurajeze colaborarea dintre profesorii de la discipline diferite și să folosească resursele pe care le au deja: laboratoare, cabinete, echipamente digitale. Activitățile ar trebui să se încheie cu un rezultat concret, fie că este vorba despre un material jurnalistic, un podcast, o expoziție, un raport sau o propunere adresată autorităților locale. În același timp, documentul precizează că trebuie evitate costurile nejustificate pentru familii și că succesul programelor nu ar trebui măsurat prin numărul de activități raportate.
Pe hârtie, toate acestea sună foarte bine. Numai că nu pot să nu mă întreb ce se va schimba efectiv în școlile în care, până acum, profesorii nu au reușit sau nu au vrut să organizeze nimic. Pentru că este o diferență uriașă între a trimite o listă de recomandări și a te asigura că ele sunt puse în practică. Mai ales că organizarea unor activități interdisciplinare presupune colaborare între profesori, timp pentru pregătire și disponibilitatea de a ieși din rutina orelor obișnuite. Iar toate acestea nu se rezolvă printr-o adresă trimisă de minister.
Altfel, riscăm să avem în continuare aceleași excursii, aceleași ateliere, aceleași zile libere mascate, doar că de data aceasta profesorii vor trebui să le treacă în documente sub titluri mai sofisticate. Iar copiii vor merge pentru a patra oară la grădina zoologică, numai că, pe hârtie, excursia va avea acum și obiective de educație financiară, chiar dacă activitatea în sine nu se va schimba cu nimic.
Redactia principala









