Medicatia antimicrobiana. Este reprezentata, azi, esential de antibiotice. Este de dorit ca inaintea alegerii si administrarii antibioticului sa se procedeze la izolarea germenului microbian si la testarea sensibilitatii sale „in vitro“. In practica, acest lucru nu este inca intotdeauna posibil sau necesar, cunoscandu-se ca adesea in dermatologie se vorbeste de asocieri de germeni, uneori si cu Candida (ex.: intertrigo-uri, otita externa, ulcere cronice). Testarea se impune insa obligatoriu in procese infectioase severe, cu risc iminent de septicemie sau infectii focale cronice. Se prefera, in general, antibiotice cu spectru larg ca: tetraciclina (exceptie fac nou-nascutul si sugarul la care prezinta riscuri crescute de reactii adverse fata de dinti si tubul digestiv), ampicilina, eritromicina.
Penicilina nu va fi administrata in cure lungi sau repetate, prezentand riscul de sensibilizare, in particular la copiii atopici. Ea trebuie administrata cu circumspectie si la copiii purtatori de micoze cu dermatofiti, la care poate produce reactii focale si la distanta datorita filiatiei antigenice, respectiv sensibilizarii incrucisate.
In cazurile in care se depisteaza sau se suspecteaza prezenta stafilococilor piogeni rezistenti, provenind din tulpini intraspitalicesli selectionate, se vor face testari ale sensibilitatii sau se vor administra peniciline semisintetice penicilinazorezistente sau se va proceda la asocierea a doua antibiotice sinergice, ori aditive. Unii autori asociaza penicilina cu sulfamidele. Cat priveste prevenirea dezvoltarii unei candidoze digestive si genitale, recomandam asocierea sistematica cu nystatina (Stamicin), riscul acestei complicatii fiind mai mare la copilul mic decat la cel mare si la adult, ea producandu-se mai ales la cel subnutrit sau suferind de tulburari digestive.
