Despre circulaţia în sens unic, prima reglementare apare în regulamentul din anul 1931. Depăşirea, manervră atât de complexă în condiţiile circulaţiei rutiere a zilelor noastre, pare că nu a reţinut prea mult altenţia primilor legiuitori. În regulamentul din anul 1906 este sipulată o obligaţie indirectă privitoare la depăşire: „Conducătorii oricărui vehicul sau ai animalelor de orice fel… sunt neaparat datori a abate pe dreapta când un alt vehicul… îi ajunge din urmă”.
În anul 1913 regulamentul aduce următoarea precizae importantă: „În trecerile unui alt vehicul se va face pe partea stângă”. Este prima definiţie propriu-zisă a depăşirii. Legea circulaţiei din anul 1929 cuprinde o prevedere fără echivoc: „… depăşirea (se face) pe stânga…”, completată de regulamentul din anul 1931 în felul următor: „… depăşirea (se face) numai pe la „stânga vehiculului” înaintea căruia se trece”. Deplasarea pietonilor îşi găseşte reflectarea încă în primul regulament de circulaţie, respectiv cel din anul 1906. Iată cum suna textul: „persoanele ce merg pe jos nu trebuie să meargă în calea vehiculelor şi a animalelor conduse; ele trebuie să meargă pe acostamente aşa ca circulaţia în mijloc să fie liberă”. În acelaşi act normativ şi conducătorilor de vehicule li s-au stabilit obligaţii faţă de pietoni: „La rândul lor, conducătorii vehiculelor şi ai animalelor sunt datori a da semnale călătorilor pedeştri că se apropie de ei, spre a nu sta în calea lor; semnalele vor fi date sau cu aparate sonore sau cu strigăte puternice”.
Obligaţiile pietonilor sunt clar formulate în legea circulaţiei din anul 1929: „Pietonii sunt obligaţi să circule în oraşe şi comunele rurale pe trotuare… Pietonii sunt obligaţi, atunci când vor să treacă de pe o parte pe alta a unei căi publice, fie la drum drept, fie la bifurcaţie sau încrucişare, să se asigure ca nu e în apropierea lor nici un vehicul în mers şi în caz de s-ar afla vreunul să aştepte ca acesta să fi trecut.
În oraşele cu circulaţie multă, trecerea drumurilor nu este îngăduită pieziş, ci numai de-a dreptul”. Ştiţi ce condiţii se cereau in regulamentul de circulaţie din anul 1913 persoanelor care doreau să conducă automobile? Iată-le: „Nimeni nu va putea conduce un automobil dacă nu va avea vârsta de cel puţin 18 ani, dacă nu se va bucura de bună purtare şi dacă nu va poseda permis de conducere liberat de una din următoarele autorităţi: Prefectura Poliţiei Capitalei.
În regulamentul de circulaţie din anul 1921, după ce se precizează că: permisul de conducere se va elibera persoanelor din ambele sexe…, se arată următoarele: „examenul auto va consta din o probă practică şi o probă teoretică orală, din care să rezulte că solicitantul permisului posedă sufieciente cunoştinţe de conducere şi cunoaşte perfect legea, codul rutier şi ordonanţele relative la circulaţia automobilelor, teorie elementară de mecanică, în legătură cu circulaţia, cu opririle, cu incendiile, etc.”.
