Pare totul în ordine mămico? Bebele este hrănit corespunzător, este schimbat şi somnul şi-a făcut efectul, însă ţipetele încep să se întrepătrundă prinţe pereţii camerelor? Nu ştii ce s-a întâmplat şi care sunt motivele disconfortului fonic?
Ei bine o să-ţi prezint câteva consecinţe ale faptelor tale care au efecte negative asupra controlului propriului bebeluş şi nu te-ai gândit că îl pot afecta în mod direct.
În fiecare familie există conflicte între părinţi, mai ales când oboseala şi stresul au fost acumulate în cantităţi uriaşe, iar certurile şi reproşurile sunt resimţite de cel mic care începe să plângă datorită unor energii negative. Tensiune se simte şi se amplifică, iar plânsul celui mic este efectul conflictului între mami şi tati. Chiar dacă divergentele nu pot fi ocolite, folosirea unui ton calm şi liniştit mai diminuează din conflict, iar bebeluşul nu mai este supus astfel avalanşei de ţipete, urlete, jigniri, insulte, ofense. Dar în cazul în care sunteţi două persoane colerice şi trebuie să vă reproşaţi neapărat totul pe cale verbală, dar şi tare vă asiguraţi că bebele nu este în acel moment de fată sau în casă.
Sunteţi părinţi tineri sau pur şi simplu vă place agitaţia şi aglomeraţia, iar distracţia şi plăcerile personale nu pot fi estompate? Şi pentru a nu va simţi singure luaţi şi copii după voi, eventual la o tură de shopping, unde staţi cu orele sau la restaurant, la orele de vârf pentru a te delecta puţin. Nimic mai enervant şi separator pentru cel mic, deoarece zgomotele, forfota, agitaţia îi dau o stare de disconfort, iar acesta se manifestă printr-o porţie zdravănă de plâns. Trebuie să îţi impui o limită, pentru că cel mic are una, iar momentele de linişte sunt vitale pentru bebe.
De când se naşte cel mic, mami şi cu tati îi pregătesc o cameră foarte frumoasă voinicului sau prinţesei. Însă aceştia nu i-au în calcul că îl lasă prea mult timp singur pe bebe, iar plânsul îi ocupa tot timpul. Nu ignora copilul pentru treburile casnice, ci petreceţi cât mai mult timp împreună pentru că îţi simte lipsa şi dorul de tine îi determină apariţia unor râuri de lacrimi nesfârşite. Chiar dacă încerci diverse metode pentru a-l acomoda în camera lui, iar niciuna nu funcţionează (muzică plăcută, jucării preferate, luminiţe jucăuşe) nu rămâne decât să îl iei cu tine în bucătărie, sufragerie, balcon, unde îţi desfăşori activitatea. Zâmbetul lui plăcut te asigură că se simte în siguranţă alături de mămica lui.
Dacă sunt mic crezi că sunt şi plictisit? Nu lăsa pe bebelus mai mult de o oră într-un loc, în pătuţ, scaun, în acelaşi mediu, pentru că se plictiseşte, iar plânsul va deveni prietenul lui de plictis. Interacţionează cu el, vorbeşte, joacă-te cu el, canta-i, scoate-l în parc, fă-i cunoştinţă cu alţi copii şi ai să vezi cum starea de apăsare şi de plâns începe să dispară treptat.
Grija exacerbată a părinţilor, în special a mamei se simte în numărul de haine cu care îl îmbrăca pe cel mic pentru a-l apăra de frig, de diverse boli, de răceli, de contactul cu diverşi viruşi. Uită, însă că starea de confort a bebeluşului se diminuează şi începe să plângă pentru a fi ajutat să se elibereze de povara de haine, care îi provoacă o căldură insuportabilă, probabil şi anumite mâncărimi şi este expus astfel unei răceli iminente.
