Când trăiești într-o țară ca România unde, paradoxal, numărul femeilor depășește cu câteva procente numărul bărbaților, e un pic straniu să vezi că atunci când se întâmplă evenimente de business naționale majoritatea oamenilor cu putere de conducere din companii sunt bărbați.
Aparent ești tentat să crezi că țara asta este o țară doar de masculi directori. Din fericire, Simona Muscă a reușit să demitizeze acest mit atât prin atitudinea ei ca femeie de business cât și prin cartea ei – Conjugat la feminin.
Cartea Simonei nu e un manual de geopolitică și nici o analiză mistică asupra relațiilor dintre sexe. Nu e nici un thriller apolitic sau o lucrare filozofică postmodernă.
În cartea ei o să întâlnești informații și idei despre un sistem educațional paralizat de oameni fără viziune, o să înțelegi din nou cum mass-media creează în jurul ei o plasă de ignoranță și minciuni, practic vorbim de o carte de purtat oriunde și oricând pentru că are sens și e despre lumea ta, despre tine.
Simona explică extrem de direct ce înseamnă să ai un job în România, indiferent că vorbim de corporații multinaționale, de trusturi de presă sau companii făcute pe genunchi de antreprenori români.
Dar în aceeași măsură înțelegem importanța unui job la început de drum. Simona nu se adresează doar femeilor de carieră sau mamelor, sau femeilor realizate profesional. Simona vorbește extrem de fluent și logic și cu tinerele generații.
Ea își îndeamnă cititoarele mai tinere ca înainte de a face o alegere în ceea ce privește viața lor profesională să caute să se regăsească într-un job și să investească în el cu pasiune.
Practic Simona transmite, cu alte cuvinte, să schimbăm paradigma din – „mă duc la job” în – „e timpul să investesc în mine din nou”. Cartea Simonei vorbește despre succesul câștigat prin muncă asiduă și determinare.
Din cartea Simonei aflăm de valori și non-valori, aflăm de eroii care rămân în anonimat pentru că sunt V.I.P-uri de carton care se prostituează pentru rating, aflăm despre meserii și stiluri de viață iresponsabile.
Recunosc, mie mi-a plăcut cel mai mult cel de-al doilea capitol din carte pentru că am înțeles din el tot ce era esențial de înțeles.
Așa am aflat despre adevăruri, despre mituri, despre provocări și despre clipe fortuite care pot schimba totul. Tot ce avem de făcut este să dăm voie vieții să ne surprindă.
Când trăiești într-o țară ca România unde, paradoxal, numărul femeilor depășește cu câteva procente numărul bărbaților, e un pic straniu să vezi că atunci când se întâmplă evenimente de business naționale majoritatea oamenilor cu putere de conducere din companii sunt bărbați.
