Cati nu am fost fascinati de povestile copilariei? Cele citite spuse de bunicul lui, stand iarna in casa batraneasca, la caldura, cele spuse de mamica sau taticul nostru inainte de culcare. ti-ai dorit ca parintii tai sa iti inventeze povesti. Sau povestile ascultate pe casete, in vremea in care mergeam la gradinita. Pentru unii…
Pentru cei mai tineri, poate ca povestile calatoriei, au fost vazute in filme sau desene animate. Oricum ar fi, ne e dor. Ne e dor de vremea in care avand abia 7 anisori, ne chinuiam singuri sa deslusim firul povestii din povesti romanesti ca “Ursul pacalit de vulpe” sau “Capra cu trei iezi”. Ne amintim in continuare de vremea cand eram in clasele primare si pentru unii, lumea povestilor era una minunata. Eu cel putin, imi amintesc de vremea in care eram fascinat de povesti ca “Pinochio” de exemplu.
Cand esti copil, exista in general, doua tendinte in materie de povesti.
Sunt fetele care de obicei sunt “furate” de povesti cu printi si printese ca “Cenusareasa” sau “Alba ca zapada si cei sapte pitici”.
Urmeaza apoi, baietii, bineinteles, ca doar n-om face discriminare acum. Pentru ei, cartile de aventuri sunt povestile care raman imprimate in minte pentru o viata intreaga. Pentru aceste, termeni de referinta ar fi povesti ca “Aventurile lui Guliver”.
Si eu acum fiind parinte citesc celor 3 fete ale mele povesti in fiecare seara, le-am cuparat carti de povesti, dar mai citesc ceva si de aici, ca nu are rost sa le cumpar atat de multe carti cu povesti.
Bineinteles, acum nu inseamna ca n-au fost vreodata fete care la varste fragede sa fie fascinate de povesti de aventuri si nici ca baietilor le este interzis sa citeasca povesti cu printi si printese. E o chestie de caracter insa dupa mine, in general acestea sunt exceptii care intaresc urmatoarea regula:
La varste fragede, baietii citesc si sunt fascinati de carti cu aventuri iar fetele isi doresc mereu sa citeasca povesti pentru copii cu printese si printi.
Oricum ar fi, e de stiut faptul cum ca povestile copilariei sunt cruciale in constructia noastra, a tuturor, din punct de vedere comportamental si mai ales intelectual. Este datoria noastra de parinti sa citim copiilor nostri cat mai multe povesti pentru copii, este o modalitate prin care ne apropiem de ei si prin care le aratam cat de mult ii iubim.
Pentru mine in copilarie a fost foarte important sa ascult povesti spuse din gura parintilor sau a bunicilor, unele din acele puse la acea varsta mau marcat pe viata, au fost lectii de viata pe care le-am dobandit prin acele povesti, si din acest motiv voi citi si eu copiilor mei povesti pentru copii.
Cati nu am fost fascinati de povestile copilariei? Cele citite spuse de bunicul lui, stand iarna in casa batraneasca, la caldura, cele spuse de mamica sau taticul nostru inainte de culcare. ti-ai dorit ca parintii tai sa iti inventeze povesti. Sau povestile ascultate pe casete, in vremea in care mergeam la gradinita. Pentru unii…
