Florile sunt simbolul puritatii, a dragostei, a frumusetii dar si al efemeritatii. Astfel alegem sa oferim flori persoanei iubite in semn de iubire, celor care ne-au ajutat in viata in semn de multumire dar si celor care au disparut dintre noi, in semn de regret etern.
Daca florile pot sa trezeasca zambete, ele pot sa provoace si lacrimi de regret, pot sa incununzele emotia inceputului dar si tristetea unui sfarist. Astfel din gingase flori sunt confectionate si tristele coroane funerare ce sunt oferite in semn de regret si trisitete celui care a disparut dintre noi.
Florile, spun unii, reprezinta un exemplu de viata pentru noi toti. Ele stiu sa se bucure de soare, stiu sa se faca frumoase in ochii oricui, stiu sa ne ofere din gingasia si sensibilitatea lor si mai stiu sa-si accepte sfarsitul cu demnitate. Asemenea lor ar trebui sa facem si noi, oamenii.
Pretuind florile si bucurandu-ne de frumusetea si mirosul lor imbatator am dori sa ne bucuram de ele mereu insa, efemeritatea lor ne intristeaza. Oamenii, aidoma florilor, se nasc, infloresc, inevitabil ofilesc si mor. Lor le sunt inchinate acele coroane funerare pe care familia, prietenii si cunoscutii celui mort le aduc la inmormantare in semn de respect, recunostinta si pretuire.
Aceste coroane funerare au rolul de a transmite intr-un mod tacut regretul tau. Florile prinse in coroanele funerare, vin ca un pansament pentru sufletul tau spunandu-ti si-n acelasi timp demonstrandu-ti ca nimic in lume nu-i etern si ca noi, oameni ca si florile suntem niste simpli trecatori printr-o lume, speram noi eterna.
