Crestera economica din perioada anilor 1950-1975 a fost atat de mare incat a dus la cresterea volumului comertului mondial cu 500%, si la cresterea produsului global cu 22%. Un impuls semnificativ a venit din partea Acordului General pentru Tarife si Comert (GATT), negociat in timpul Conferintei Organizatiei Natiunilor Unite pentru Comert si ocuparea fortei de munca. GATT a fost semnat in 1947 si a durat pana in 1993, cand a fost inlocuit de catre Organizatia Mondiala a Comertului, OMC, (WTO – World Trade Organization) in 1995. Aceasta organizatie a marit increderea in existenta si posibilitatile unei institutii valabile de guvernare globala.бизнес
Crearea Organizatiei Mondiale a Comertului a adus in prim plan o serie de procese noi: s-a trecut de la produse industriale la servicii si protectia proprietatii intelectuale, aspecte noi, netrecute pana in acest moment pe agenda; preocuparile au fost extinse la sectorul telecomunicatiilor, finantelor si tehnologiei informationale; agricultura si comertul electronic, teme noi, au devenit centrul dezbaterilor internationale.
Parerile analistilor in domeniu sunt diferite atunci cand se apreciaza tendintele de dezvoltare a abordarilor regionale si bilaterale din sfera relatiilor economice internationale: sunt analisti care considera cresterea volumului de negocieri bilaterale si regionale o manifestare a fragmentarii si incoerentei sistemului comercial care ar trebui sa alarmeze deoarece reprezinta un volum la fel de mare de devieri de la principiul multilateralitatii; pe de alta parte, alti analisti sunt de parere ca situatia nu ar trebui privita cu scepticism deoarece tendintele de dezvoltare a abordarilor regionale si bilaterale din sfera relatiilor economice internationale tin de globalizarea sustinuta a economiei si vin ca un raspuns direct la numeroasele schimbari ce au avut loc in organizarea la nivel international a productiei si in natura competitiei internationale.
Relatia dintre comert si investitii a primit noi dimensiuni fapt recunoscut si in Runda Uruguay (o runda de negocieri comerciale desfasurata pe o perioada de 8 ani – intre 1986 si 1994 – care a dus la transformarea GATT -General Agreement on Tariffs and Trade, in OMC – Organizarea Mondiala a Comertului), initiata la Punta del Este in Uruguay si continuata la Montreal, Geneva, Bruxelles, Washington D.C. si Tokyo; la finalul careia au fost semnate 20 de acorduri – Acordul de la Marrakesh) unde au fost incluse, in procesul negocierilor, masurile cu privire la investitiile straine legate de comert, insa nu au fost abordat si raportul politici comerciale – politici investitionale.
Tariful Extern Comun (Tariful Vamal Comun), reprezinta unul dintre cele mai importante instrumente ale politicii comerciale comune. Acesta este un principiu potrivit caruia „Comunitatea aplica un tarif vamal uniform produselor importate din tari terte, oricare ar fi statul comunitar de destinatie al acestora”. In mod progresiv, tariful a fost redus la negocierile din cadrul General Agreement on Tariffs and Trade si, ulterior din cadrul Organizarii Mondiale a Comertului.
Dintre instrumentele dezvoltate de Comunitate pentru prevenirea dezechilibrarii pietei si a economiilor europene fac parte si urmatoarele practici: antidumping, limitare a subventiilor, masurile de salvgardare si Regulamentul privind obstacolele comertului.
