Cercetarile ne spun ca, in urma cu aproximativ 10 000 de ani, oamenii din neolitic aveau paturi primitive. Ei dormeau in pesteri, pe pietre care erau acoperite cu piei de animale, frunze, iarba sau paie. Acest tip de pat a fost folosit pana in anul 3400 i. Hr., cand faraonii egipteni au descoperit beneficiile folosirii unei saltele pe un palet. Se remarca faptul ca faraonul Tutankhamon a avut patul facut din abanos si din aur, in timp ce oamenii de rand dormeau pe paturi din frunze de palmier stivuite in coltul din casele lor.
Pe masura ce ne apropiem de perioada Imperiului Roman, se inregistreaza faptul ca paturile au fost decorate cu metale, inclusiv cu aur, argint sau bronz, iar saltelele au fost umplute cu stuf, fan, lana si pene. Romanii au dezvoltat, de asemenea, patul cu apa. Unii oameni obisnuiau atunci sa stea in leagane cu apa calda pana cand erau pe cale sa adoarma, urmand sa fie scosi de servitorii lor pe un alt suport, cu o saltea.
Pe parcursul perioadei renascentiste, saltelele au fost umplute cu coji de mazare sau cu paie si erau acoperite cu tesaturi de lux, precum catifea si matase. Aceasta a fost perioada in care matasea si catifeaua au inceput sa fie folosite in lenjeriile de pat.
In secolele XVI si XVII, platforma paturilor era realizata din lemn, iar saltelele erau confectionate din umpluturi moi. Ludoviv al XIV-lea a fost pasionat de sezutul in pat si era cunoscut pentru faptul ca avea 413 paturi in camerele spatioase din palatul sau.
In secolul XVIII timpuriu, umpluturile saltelelor au inceput sa includa bumbac si lana. La mijlocul anilor 1800, fibrele de nuca de cocos si firele de par de cal au fost folosite ca umplutura pentru saltele. La mijlocul anilor 1860, prima saltea cu arcuri a fost patentata. Ne apropiem de sfarsitul anilor 1800 si descoperim ca ramele de pat din fonta au fost inventate, folosind saltele cu umplutura din bumbac. Prin utilizarea bumbacului, plosnitele erau mai putin atrase de saltele, iar oamenii nu mai aveau probleme de sanatate cauzate de astfel de daunatori. Prima saltea innerspring a fost inventata de germanul H. Westphal. In 1873, Neil Arnott a proiectat patul cu apa pentru Spitatul Sf. Bartolomeu ca tratament si preventiv pentru presiunea cauzata de ulcer.
In 1929, in magazine au fost introduse saltelele din latex, extrem de confortabile si antialergice ( vezi b365.ro pentru mai multe informatii despre alergii). Cele cu arcuri, cu fundatii tapitate, au fost si ele introduse in SUA, in anii 1930.
In anii 1950, saltelele din spuma de latex au fost vandute pe piata din SUA. Doi frati rusi, numiti Talalay, au inventat produse din cauciuc de latex, salteaua din spuma de latex fiind una dintre inventiile lor.
NASA a inventat salteaua din spuma in 1960, care este acum cunoscuta sub numele de “saltea din spuma cu memorie”. Saltelele din apa au fost introduse pe piata tot in anii 1960 si sunt inca populare si azi. In anii 1980, saltelele de aer au intrat pe piata. Atat saltelele de aer cat si cele cu apa sunt inca fabricate si comercializate in prezent.
De-a lungul acestor decenii, saltelele s-au imbunatatit in mod constant pentru a ne oferi cel mai confortabil somn posibil. Care este cea mai buna saltea pentru tine? Produsele enumerate in randurile de mai sus ar trebui sa te conduca pe drumul cel bun catre gasirea celei mai bune saltele.
Cercetarile ne spun ca, in urma cu aproximativ 10 000 de ani, oamenii din neolitic aveau paturi primitive. Ei dormeau in pesteri, pe pietre care erau acoperite cu piei de animale, frunze, iarba sau paie. Acest tip de pat a fost folosit pana in anul 3400 i. Hr., cand faraonii egipteni au descoperit beneficiile folosirii unei saltele pe un palet. Se remarca faptul ca faraonul Tutankhamon a avut patul facut din abanos si din aur, in timp ce oamenii de rand dormeau pe paturi din frunze de palmier stivuite in coltul din casele lor.
