Sindromul de tunel carpian (STC) se refera la complexul de simptome si semne provocate de compresia nervului median in timp ce acesta trece prin tunelul carpian aflat in incheietura mainii. Pacientii prezinta, in mod obisnuit, furnicaturi, amorteli (parestezii) si dureri si, mai putin frecvent, slabiciune in distributia nervului median.
Epidemiologie
STC este cea mai frecventa neuropatie de compresie a membrului superior, prevalenta estimata a bolii in populatia generala fiind de 1 pana la 5%. Deseori, afectarea este bilaterala, cu toate ca mana dominanta este mai sever vizata.
De asemenea, STC este mai des intalnit la femei, raportul femeie-barbat fiind de aproximativ 3 la 1.
Factorii de risc pentru STC includ urmatorii:
obezitatea;
sexul feminin;
diferite conditii medicale existente (de exemplu, diabet, artrita reumatoida, hipotiroidism, boli ale tesutului conjunctiv, mononeuropatie mediana preexistenta, sarcina);
predispozitie genetica;
efectuarea frecventa a activitatilor ce implica utilizarea mainii / incheieturii mainii, cum ar fi folosirea tastaturii si a mouse-ului, cantatul la pian sau la chitara, gradinaritul, folosirea instrumentelor ce vibreaza, etc.
Care sunt simptomele ce indica prezenta sindromului de tunel carpian?
Principalele semne distinctive ale bolii sunt furnicaturile, amortelile (paresteziile) si durerea intr-o distributie ce include teritoriul nervului median, cu implicarea primelor 3 degete si primei jumatati a degetului 4 ale mainii afectate.
Simptomele STC sunt de obicei mai grave pe timp de noapte, putand chiar sa trezeasca pacientii din somn. Unii pacienti reactioneaza la aceste simptome scuturandu-si sau strangandu-si mainile sau plasandu-le sub apa calda.
Desi simptomele senzoriale ale STC sunt de regula limitate la primele 4 degete, poate exista o variabilitate semnificativa. Durerea si parestezia pot fi localizate, de asemenea, la incheietura mainii sau pot implica intreaga mana. Mai mult decat atat, nu este neobisnuit ca simptomele senzoriale sa radieze proximal in antebrat si chiar deasupra cotului pana la umar.
Simptomele sindromului de tunel carpian sunt adesea provocate de activitati ce implica flexarea sau extinderea incheieturii mainii sau ridicarea bratelor, cum ar fi sofatul, cititul, tastarea si folosirea telefonului.
Cursul clinic al STC poate urma un model alternativ cu perioade de remisie si exacerbare. De cele mai multe ori, insa, simptomele bolii devin din ce in ce mai suparatoare si mai persistente daca nu se urmeaza un tratament adecvat.
In cazurile mai severe de STC, pacientii se confrunta cu slabiciune si stangacie atunci cand isi utilizeaza mainile, avand dificultati in efectuarea diferitelor activitati precum apucarea obiectelor, intoarcerea cheilor, incheierea nasturilor sau deschiderea capacelor borcanelor. Totodata, unii pacienti au senzatii de intepenire ale degetelor asociate cu nevoia de dezmortire.
Netratata, boala va duce, in cele din urma, la durere permanenta si senzatie de arsura in degete. De asemenea, muschii mainii se ajunge sa se subtieze (amiotrofie).
Tratamentul sindromului de tunel carpian
Tratamentul depinde de natura si severitatea simptomelor. Initial, va avea ca scop reducerea si gestionarea simptomelor fara interventie chirurgicala.
Optiunile de tratament nechirurgical includ: folosirea unei atele pentru sustinerea incheieturii mainii, utilizarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene si / sau corticosteroizi, fizioterapie.
Daca tratamentul nechirurgical nu da rezultate, se impune interventia chirurgicala. Aceasta presupune taierea ligamentelor in jurul tunelului carpian pentru a elibera presiunea asupra nervului median.
Sindromul de tunel carpian (STC) se refera la complexul de simptome si semne provocate de compresia nervului median in timp ce acesta trece prin tunelul carpian aflat in incheietura mainii. Pacientii prezinta, in mod obisnuit, furnicaturi, amorteli (parestezii) si dureri si, mai putin frecvent, slabiciune in distributia nervului median.
